Prin harul Domnului am păşit în noul an 2011, după un an al crizei, al diminuării cu 25% a salariului bugetarilor, al creşterii t.v.a. de la 19% la 24%, al creşterii preţurilor la aproape toate produsele, al creşterii ratelor la bancă etc. Am intrat în anul 2011 îngrijorându-ne poate, dacă vom avea cu ce să ne achităm taxele, ratele, costurile legate de întreţinere, şcolarizare ş.a.m.d.. Anul 2011 debutează cu un nou val de scumpiri, energia electrică, preţul la benzină a ajuns la 5 lei/litru şi probabil va continua printr-o explozie a preţurilor la toate produsele.

Previziunile pentru 2011 nu sunt îmbucurătoare, zona euro se clatină, nu prea sunt semne ca economia ţării noastre să-şi revină. Şi cu toate acestea Scriptura ne spune şi ne îndeamnă ,, nu te îngrijora’’, Pavel ne spune la Filipeni 4 : 6 ,, Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.’’ Într-o lume a instabilităţii, când nu ştii dacă peste o lună vei mai avea un loc de muncă, când nu eşti sigur că în ziua de salariu îţi vei primi retribuţia mult aşteptată, când totul pluteşte în incertitudine tu trebuie să nu te îngrijorezi. Într-o lume în care totul se clatină şi se frământă tu trebuie să rămâi în picioare, tu nu trebuie să te temi de ziua de mâine, tu nu trebuie să te îngrijorezi.

Îngrijorarea permanentă are un efect activ asupra stării psihice şi asupra randamentului, ea este caracteristică persoanelor care suferă de anxietate generalizată, tulburare obsesiv-compulsivă, fobie socială, atacuri de panică şi tulburare depresiv-anxioasă. Îngrijorarea reprezintă o componentă de bază a tuturor tulburărilor anxioase. Îngrijorarea presupune prevederea unor consecinţe negative, ignorarea informaţiilor şi datelor realităţii, subestimarea capacităţii subiectului de a face faţă situaţiilor stresante, stabilirea unor standarde perfecţioniste şi absurde, o nevoie exagerată de aprobare, precum şi intoleranţă faţă de incertitudine şi ambiguitate. Persoanele îngrijorate nutresc, pe de o parte, convingerea eronată că îngrijorarea le protejează, le pregăteşte şi previne producerea unor evenimente, iar pe de altă parte, convingerea, la fel de absurdă, că îngrijorarea are consecinţe concrete în plan fizic şi psihic ( produce îmbolnăvirii organice sau mentale ) şi că din acest motiv aceasta trebuie controlată şi eliminată. Mulţi oameni consideră că îngrijorările reprezintă o modalitate de a rezolva problema, de a se pregăti pentru situaţia periculoasă sau sunt de părerea că îngrijorarea previne pericolul. Deşi este cunoscut faptul că un anumit nivel nu prea ridicat de anxietate ne poate motiva să ne pregătim mai bine pentru o situaţie de evaluare, de cele mai multe ori îngrijorarea ne dezorganizează, scăzând simţitor randamentul în activitate. Una din strategiile terapiei cognitiv – comportamentale constă în limitarea perioadei în care pacientul este îngrijorat. Subiecţii anxioşi se îngrijorează aproape tot timpul la serviciu, la şcoală şi mai ales înainte de a adormi, fapt ce le reduce semnificativ randamentul şi le creează, în afara stării afectiv negative tulburări de somn. În cazul acestora este recomandat să stabilească o perioadă – şi nu un loc anume – când trebuie să se îngrijoreze. În cazul în care gândurile legate de îngrijorări apar şi în alte perioade ale zilei, pacientul trebuie să le noteze pe o foaie de hârtie şi să le păstreze pentru perioada special alocată. Instructajul aplicat pacientului va îmbrăca următoarea formă : ,, Adesea simţi că temerile şi îngrijorările îţi scapă de sub control. Ar fi bine să stabileşti o perioadă din zi în care trebuie să te îngrijorezi cât poţi de mult, timp de 30 de minute. Notează toate îngrijorările tale pe o foaie de hârtie. Dacă îţi mai apar astfel de gânduri în alte etape ale zilei, notează-le pe un caiet şi păstrează-le pentru perioada special dedicată îngrijorării ’’. Este indicat ca după acest timp de îngrijorare să citeşti în Biblie, Matei 6 : 25 – 34 şi apoi să ai un timp de rugăciune în care să aduci la cunoştinţa lui Dumnezeu îngrijorările tale şi să le laşi acolo la picioarele lui Hristos. Atunci când are loc un eveniment neplăcut, avem tendinţa de a ne concentra asupra celor petrecute, ignorând cât de des se produce acel eveniment în viaţa noastră reală. Marea majoritate a oamenilor pune accentul pe informaţiile de dată recentă, relevante pentru persoanele în cauză şi care au tendinţa de a sări în ochi, ignorându-le pe cele referitoare la frecvenţa ce indică probabilitatea de producere a unui eveniment.

Nu pot să vorbesc despre îngrijorare şi să nu îmi aduc aminte de ceia ce spune apostolul Petru în 1 Petru 5 : 7 ,, Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.’’ Nu putem să evităm orice formă de îngrijorare, şi e normal să ne îngrijorăm până la un anumit nivel, aşa cum am spus aceasta ne ajută să ne pregătim mai bine. Fiecare fiinţă umană este unicat în felul ei şi are nivelul ei propriu de îngrijorare ( maxim ). Depăşirea nivelului de îngrijorare poate avea efecte nu tocmai plăcute în viaţa fiecăruia.

Acum, când sunt atâtea motive de îngrijorare şi pur şi simplu eşti doborât de problemele pe care le întâmpini, când nu mai ai nici o speranţă şi nu ştii ce să mai faci, adu-ţi aminte că eşti fiu şi nu rob şi El, Tatăl tău îţi spune ,, aruncă asupra mea toate îngrijorările tale’’. Ce te împiedică să-l asculţi şi să laşi toate problemele tale în mâna Lui?. El este acela care îţi spune ,, Eu îngrijesc de tine’’, ce te împiedică să-L laşi să se îngrijească de tine?. Îmi aduc aminte de acel cântec care spune: ,, Isus ia toată povoara ta, La Calvar, La Calvar ’’ , ce mai aştepţi, dă-i Lui îngrijorările tale, dă-i Lui poverile tale şi nu te mai îngrijora. Ar trebui să fii îngrijorat doar într-un singur caz, dacă nu trăieşti în prezenţa Lui şi nu poţi de fiecare dată să laşi îngrijorările ( să le arunci asupra Lui ) la picioarele lui Hristos.

Nu te îngrijora, Oricâte valuri şi furtuni în barcă v-or lovi,

Fii calm şi nu te îngrijora, căci El e-n barca ta.

De-ar fi să nu mai vedem cerul, de-a norilor veşmânt,

Să rămânem în Domnul, să credem în cuvânt.